Diana Krall - Cry me a river

După mine, artista canadiană Diana Krall are o voce de catifea. Krall este una dintre cele mai bune interprete de jazz din ultimii 20 de ani. Vă propun să ascultaţi Cry me a river şi, dacă v-a plăcut, ascultaţi şi I miss you so.

boomp3.com

boomp3.com

Haute Couture (toamnă - iarnă 2009)

Oare moda chiar contează? De ce e atât de importantă pentru societatea de azi? Ce ar fi viaţa noastră fără modă? Unii spun că ar fi mai puţin superficială, alţii declară că ar fi mai plictisitoare. Cred că moda ne face să uităm ceea ce suntem şi să ne transformăm în ceea ce niciodată nu vom putea fi. Şi-apoi moda poate părea ceva trecător având înţeles doar pentru cei care au timp să-i dea importanţă. Pentru că, până într-un final, toată lumea apucă să-şi facă rost de aceleaşi accesorii, aceleaşi haine, aceiaşi pantofi…Nu ştiu cum, dar toţi sfârşim prin a arăta la fel. Şi totuşi mă întreb de ce continuăm să-i dăm atâta importanţă? Cred că moda e ceva care reuşeşte să ne schimbe modul de-a gândi şi gusturile. Cred că e un obicei, un fel de-a trăi, este ceva reciclabil şi-n acelaşi timp ceva nou.
Azi vă propun Haute Couture. Nu voi comenta colecţiile deoarece competenţele mele se reduc, precum ştiţi, la Prete a Porter.
Parisul a deschis luni Săptămâna Modei cu o prezentare de John Galiano. Să fie doar vreo 2000 de doamne milionare care cumpără Haute Couture, restul se mulţumeşte cu Prete a Porter. La o prezentare de modă ca cea de la Paris le vezi ascunzându-şi chipurile de flashuri în timp ce un batalion de celebrităţi privesc prezentarea.
Dior, Armani, Chanel, Christian Lacroix, Givenchy, doar câteva nume care şi-au prezentat colecţiile toamnă-iarnă 2009 pe pasarelele din Paris.

Foto Via

Dior

Armani

Chanel

Christian Lacroix

Givanchy

Robert Mapplethorpe

Iată un “clasic” al fotografiei: Robert Mapplethorpe (4 Noiembrie 1946 - 9 Martie 1989). Fotograf foarte controversat, este cunoscut în special pentru portrete, fotografii cu flori şi nuduri cu bărbaţi, toate alb-negru şi cu o puternică încărcătură erotică. Primele sale imagini erau autoportrete şi a început seriile de fotografii cu o prietenă apropiată, cântăreaţa Patti Smith. A achizionat o cameră pe format lat şi a fotografiat multe cunoştinţe de-ale sale. Printre aceştia se află artişti, compozitori, chiar şi vedete porno şi membrii ai grupurilor S&M. Unele imagini sunt şocante prin conţinutul lor, dar sunt realizate foarte bine din punct de vedere tehnic. În fotografiile sale, Robert Mapplethorpe încearcă să ilusteze sexualitatea corpului masculin, liniile muschiilor dar şi foarte explicit homosexualitatea. A fost acuzat de multe ori de exploatarea negrilor prin fotografiile sale şi judecat pentru orientarea lui sexuală. Atunci când s-a aflat că suferă de Sida, preţul fotografiilor lui a crescut surprinzător de mult.
Datorită muncii sale, Mapplethorpe se află în topul artiştilor secolului 20. În 1987 a înfiinţat Fundaţia Mapplethorpe pentru a sprijini fotografia şi a finanţat studiile medicale asupra infecţiei cu virusul HIV. Mapplethorpe moare la 42 de ani din cauza complicaţiilor bolii.

Margaret Atwood

Ecologistă, feministă, autoare de romane şi poezii, canadiana Margaret Atwood a câştigat zilele acestea Premiul pentru literatură - Principe de Asturias.
Finaliştii ediţiei 2008 au fost scriitorul albanez Ismail Kadare, britanicul Ian McEwan şi spaniolul Juan Goytisolo. Juriul prestigiosului premiu a ales-o pe Atwood pentru „splendida ei operă literară” care a explorat diferite genuri cu agerime şi ironie şi pentru că îşi asumă în mod inteligent tradiţia clasică, apăra demnitatea femeilor şi denunţă situaţiile de nedreptate socială.
Scriitoarea canadiană este autoarea a peste treizeci de volume de proză (The Edible Woman - Femeia comestibilă, 1969; Lady Oracle, 1976; The Handmaid’s Tale - Povestea Cameristei, 1885; Cat’s Eye - Ochi-de-pisică, 1988; Alias Grace, 1996; The Blind Assassin - Asasinul orb, 2000; Oryx and Crake, 2003, The Penelopiad, 2005), de eseuri şi de versuri. A câştigat în 2000 Booker Prize cu Asasinul orb, fiind nominalizată pentru acelaşi premiu cu Ochi-de-pisică, Povestirea Cameristei şi Alias Grace, iar Oryx and Crake a fost nominalizat atât pentru Booker Prize (în 2003) cât şi pentru Orange Prize (în 2004). Locuieşte la Toronto, împreună cu scriitorul Graeme Gibson.

Necesitatea reinventării

Unii spun despre transumanism că ar fi cea mai periculoasă idee din lume, alţii spun că este mişcarea ce esenţializează cele mai îndrăzneţe, curajoase, imaginative şi idealiste aspiraţii ale umanităţii. Transumanismul este o mişcare intelectuală şi culturală internaţională care sprijină folosirea noilor ştiinţe şi tehnologii pentru a îmbunătăţi abilităţile şi aptitudinile mentale şi fizice ale oamenilor şi a ameliora ceea ce ea vede ca aspecte nedorite şi nenecesare ale condiţiei umane, cum ar fi prostia, suferinţa, boala, îmbătrânirea şi moartea involuntară. Gânditorii transumanişti studiază posibilităţile şi consecinţele dezvoltării şi folosirii în aceste scopuri ale tehnicilor de îmbunătăţire umană şi ale altor tehnologii în curs de apariţie. Pericolele şi beneficiile posibile ale noilor tehnologii puternice care s-ar putea să schimbe radical condiţiile vieţii umane sunt, de asemenea, preocupări ale mişcării transumaniste. Via

Vă propun spre lectură un text pe care l-am publicat în numarul 13 al revistei Egophobia, la secţiunea filosofie (nume autor Costea), cu titlul Necesitatea reinventarii.

Cursa înarmărilor

Să fie oare războiul un rău necesar? Oare dezvoltarea intelectuală și morală a omului va duce vreodată la încetarea războaielor în lume?
George W. Bush spunea undeva că, în ceea ce privește războiul, a fost înțeles greșit. Spunea că el nu este un om al războiului și că încearcă să lase succesorului sau în fruntea Administrației de la Washington o "moștenire diplomatică internațională" pentru a rezolva conflictul din Irak. La rândul său, Obama afirmă că el nu este împotriva războiului ci doar împotriva unui război stupid.
Nelson Mandela spunea într-o zi la BBC că Statele Unite erau cea mai mare amenințare a păcii mondiale. La rândul sau, George W. Bush crede că Iranul e cea mai mare amenințare. Un sondajul comandat de Comisia Europeană indică spre Israel. Un alt sondaj în rândul britanicilor, canadienilor și mexicanilor îl identifică pe Ossama Bem Laden ca cel mai mare pericol. Dar dacă l-am întreba pe Papă despre pericol, răspunsul său ar fi proliferarea nucleară, poluarea și inegalitățile economice. Pentru ONU cel mai mare pericol este creșterea frenetică a prețului alimentelor. Pentru China cea mai mare amenințare a păcii ar fi hegemonia și politicile de putere.
Cu o atât de diversă amenințare a păcii mondiale nu mă mai miră de loc că noua cursă a înarmărilor este o realitate. Să fie vorba de o nouă pace armată? Se spune că războaie n-ar fi dacă n-ar fi înarmări. Să fie dezarmarea mondială doar o utopie?
În ultima decadă cheltuielile militare ale planetei au crescut cu 45%. America se înarmează, Rusia la fel, China face eforturi să-și modernizeze forțele armate. Și culmea e că în lume există doar 14 puncte de conflict armat. Iar de la invazia Irakului în 2003 nu a mai izbucnit niciun război serios între două țări.

Alanis Morissette - Underneath

Alanis Morissette a scos de curând un nou disc intitulat “Flavors of Entanglement”. De pe discul ăsta mi-a plăcut “Underneath”.